- zevzéc
- adj. m., pl. zevzéci; f. sg. zevzeácã, pl. zevzéce
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
zevzéc
Look at other dictionaries:
zevzec — ZEVZÉC, EÁCĂ, zevzeci, ce, adj. (Adesea substantivat) Prost, nătărău, găgăuţă, neghiob; smintit. – Din tc. zevzek. Trimis de valeriu, 02.06.2003. Sursa: DEX 98 Zevzec ≠ deştept Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime ZEVZÉC adj., s. v.… … Dicționar Român
zevzecie — ZEVZECÍE, zevzecii, s.f. (Rar) Purtare de zevzec; nerozie, neghiobie. – Zevzec + suf. ie. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ZEVZECÍE s. v. nătângie, neghiobie, nerozie, prostie, stupiditate, stupizenie. Trimis de siveco, 13.09.2007.… … Dicționar Român
deştept — DEŞTÉPT, DEŞTEÁPTĂ, deştepţi, deştepte, adj. 1. Care nu doarme; treaz. ♦ Trezit din letargie, dintr o stare de amorţeală. 2. (Adesea substantivat) Care înţelege cu uşurinţă şi exact ceea ce citeşte, aude, vede; ager la minte, inteligent. ♦ (fam.) … Dicționar Român
lepşit — LEPŞÍT, Ă, lepşiţi, te, adj. (reg.: despre lucruri) Turtit (printr o lovitură), pleoştit; fig. (despre oameni; adesea substantivat) smintit, ţicnit. – v. lepşi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 LEPŞI//T lepşittă (lepşitţi,… … Dicționar Român
prost — PROST, PROÁSTĂ, proşti, proaste, adj., s.m.şi f. 1. adj., s.m. şi f. (Om) lipsit de inteligenţă, fără judecată, fără minte; nătărău, nerod, tont, prostănac. ♢ expr. Un prost şi jumătate = foarte prost. A face pe prostul = a simula prostia. ♦ (Om) … Dicționar Român
